Este încă 26 iunie 2011, aşa că încă nu este prea tîrziu pentru a scrie despre subiectul ăsta: ziua cîrpei pe care o folosim ca şi drapel naţional. Nu este deloc un secret că nu-mi place deloc steagul ăla: atunci cînd scoţi stema este mult prea simplu şi fără semniificaţii (doar 3 culori de bază), iar cînd vine vorba de stemă... ei bine, nu mă consider deloc reprezentat de către elementele din ea. Pur şi simplu nu mă regăsesc în aşa ceva. Aş prefera mai degrabă dragonul dacilor ca stemă decît cea pe care o folosim acum, este o recunoaşterii a originii noastre vechi şi a unei istorii multi-milenare ca popor.

Deşi ziua asta nu este aniversată de multă vreme (legea numărul 96/1998 a stabilit-o ca zi a drapelului naţional), cu prilejul ei sînt organizate ceremonii publice de înălţare a steagului prin diverse oraşe din ţară. Reprezentarea tricoloră a poporului român (într-o formă foarte asemănătoare cu cea de acum - doar distribuţia culorilor în materie de proporţie şi compoziţie s-a schimbat în timp) a fost decretat pentru prima oară ca simbol naţional de către guvernul revoluţional provizoriu din Ţara Românească, iar varianta din 14-26 iunie 1848 avea înscris pe el deviza "Dreptate, Frăţie".