Azi este ziua Ungariei iar minoritatea cea mai numeroasă din România (cel puţin oficial, pentru că se spune că ţiganii sînt mult mai numeroşi dar nu sînt înregistraţi) a sărbătorit ziua maghiarilor de pretutindeni. Din ce-am observat prin mass-media, prin toată Transilvania şi Crişana au avut loc ceva manifestări iar o droaie de unguri din România au obţinut şi cetăţenia maghiară pe lîngă cea română.

Treaba lor, nu am absolut nimic împotrivă. Dacă ei se simt bine şi le este util să aibă două cetăţenii atunci să le folosească sănătoşi.

Dar ce mă deranjează cu adevărat, şi continui să mă întreb de ce rataţii din mass-media bucureşteană le dau apă la moară, sînt acei indivizi care, fiind cetăţeni români, pun Ungaria mai presus decît ţara în care s-au născut şi locuiesc. Tokes Laszlo, de exemplu, a avut difuzat azi un interviu în care pomenea de revoluţia de la 1848 şi de normalitatea acelei stări de fapt. Da, are perfectă dreptate, dar uită să menţioneze că peste acel moment de normalitate au trecut peste 150 de ani. Partea proastă pentru el este că individul ăsta abject s-a născut cu vreo 100 şi ceva de ani după ce revoluţia de la 1848 a avut loc dar mintea lui a fost construită avînd ca reper fundamental evenimente trecute şi irepetabile. Din punctul meu de vedere nu are decît să se supere de apelativele la adresa lui, dar nu pot arăta nici o fărîmă de respect cuiva care susţine un atac continuu la adresa statului român şi caută prin toate mijloacele pe care le are la dispoziţie să sporească tensiunile dintre cetăţenii acestei ţări, indiferent de etnia din care fac parte.

În rest nu pot decît să le doresc maghiarilor de pretutindeni cît mai multe aniversări de acum înainte.