"Cu capãtul arcurilor, trecînd,
rãzboinicii
mîngîie roua..."

Yosa Buson (1715-1783)

Nu de mult timp, de vreo două săptămîni, am început să recitesc ceea ce se poate numi cu uşurinţă "cărţile copilăriei" sau "cărţile copilăriei noastre". Seria Cireşarilor este scrisă de Constantin Chiriţă şi are 5 volume: Cavalerii florii de cireş, Castelul fetei în alb, Roata norocului, Aripi de zăpadă, Drum bun, Cireşari!. Nu pot spune cu siguranţă cîţi ani au trecut de cînd le-am citit ultima oară, oricum sînt destul de mulţi. De asemenea pot adăuga că farmecul acestei serii a rămas la fel de intens ca şi pe vremuri.

Cireşarii sînt o gaşcă de copii, toţi locuind în cartierul Cireşului, de aici le şi vine numele. Ei pornesc în diverse aventuri, cîte una în fiecare volum, şi trec prin diverse întîmplări interesante, descoperă lucruri noi.

Seria de cărţi Cireşarilor nu are elemente de magie, însă cu siguranţă este cel puţin egală cu seria mult mai celebra a lui Harry Potter. Aventurile copilăriei sînt universale, dacă pot spune aşa, prin emoţiile pe care le provoacă în cei care le trăiesc, iar Constantin Chiriţă a reuşit să le evoce din plin. Cireşarii sînt cărţi despre copii, dedicate copiilor, dar care pot fi citite cu aceeaşi uşurinţă şi interes de către "adulţi" (adică copiii de toate vîrstele, cei care au rămas într-o oarecare măsură copii şi la vîrste înaintate). Eu ştiu că le savurez din plin, deşi timpul pe care îl aloc nu este foarte mult.

V-o recomand şi vouă, să o citiţi sau să o recitiţi dacă aveţi ocazia.