Acum vreo două săptămîni mi-a picat în mînă (a fost o alegere oarecum la întîmplare a cărţilor din bibliotecă pe care nu le-am mai citit demult) cartea scrisă în 1963 de Philip K. Dick: Omul din castelul înalt. Autorul este cunoscut pentru lucrările sale sf care amestecă misticismul şi filozofia, iar romanele şi povestirile lui sînt produse ale reacţiile lui faţă de dezvoltarea tehnologică şi ale nevrozei sale (a fost diagnosticat ca paranoic schzofrenic).

Din cîte am citit pe reţea cartea aceasta a fost unul dintre pionerii literari care descrie realităţile (istoriile) alternative, ridică mai mult întrebări mai degrabă culturale decît pshotice, partea epică se învîrte în jurul acestui lucru. Viziunea este una foarte neplăcută, chiar terifiantă ar putea spune unii: aliaţii (Marea Britanie, SUA şi restul) au pierdut cel de-al doilea război mondial, iar Germania şi Japonia şi-au împărţit lumea. Chiar dacă Italia a rămas aliat al celor două puteri mondiale, ea este trecută în umbră: Coasta de Vest a SUA este sub controlul Japoniei, Coasta de Est este sub controlul Germaniei iar partea centrală şi de vest a jumătăţii nordice a continentului american este o zonă independentă. Germania a mai cucerit (şi depopulat) Africa şi a trimis primele nave spaţiale către Marte.

Romanul se centrează în jurul oamenilor care trăiesc în Statele Unite ale Americii la 20 de ani după cel de-al doilea război mondial, după ce au fost învinşi de către japonezi şi de armatele germane, şi asupra modului foarte interesant în care s-au adaptat la traiul sub ocupaţie. Oracolul I Ching, Cartea schimbărilor, a devenit un element des întîlnit în viaţa multora dintre personaje, fie ei japonezi sau americani, şi foarte important prin modul în care aceştia îşi conduc viaţa în funcţie de rezultatele obţinute prin interogarea Oracolului.

Lăcusta care abia se tîrăşte este o a doua carte foarte importantă în firul epic, ea deschide ideea existenţei unei alte realităţi alternative (o a treia, din punctul nostru de vedere) în care Germania şi Japonia au pierdut războiul în favoarea Angliei şi SUA după trădarea Italiei. A devenit repede o carte foarte citită, chiar dacă a fost interzisă de către germani (sau poate chiar de aceea), dar ideea unei istorii alternative nu reprezintă o evadare din realitatea tragică a romanului ci doar o metodă de a face personajele să reacţioneze în jurul ei.

Din punctul meu de vedere cartea se merită citită, prezintă o realitate foarte coerentă. În plus, mi-a trezit un anume interes către I Ching, una dintre cele 5 cărţi de bază ale societăţii chineze... este un subiect la care încă sînt deficitar. Dar este un subiect asupra căruia voi reveni.