La încheierea (completarea) primului articol mă gîndeam că s-ar putea să fac rost de materiale pentru încă un articol. Şi am avut dreptate, dacă aş intra în detalii aş avea materiale pentru 3 sau chiar 4 articole cu aceeaşi temă şi aceleaşi personaje. Nu se spune degeaba că cei care se aseamănă se adună (grămadă într-un loc). Poate că voi intra în detalii dacă mi se va oferi prilejul... dar asta nu depinde în întregime de mine. Personal mă mulţumesc cu acest articol pe post de încheiere a unui subiect care mi-a atras atenţia şi va rămîne de văzut în ce măsură va fi reluat mai departe.

Aşa cum am spus-o, m-a făcut curios insistenţa fetei de a mă suna la citirea primul articol. Am folosit o metodă nu tocmai obişnuită de a afla informaţii şi nu regret deloc: faţă de mine nu avea să fie deschisă şi să-mi împărtăşească tot ce vroiam să ştiu aşa că a fost nevoie să mă deghizez. Am rugat o prietenă de pe reţea să mă lase să-i folosesc contul de pe facebook ca să abordez subiectul, pînă la urmă prietena asta a aceptat. Am iniţiat discuţia şi a durat aproape o săptămînă pînă ca aceasta să ajungă la impas din cauza epuizării subiectelor. La început eram sceptic că voi reuşi să inventez un personaj complet nou, mai ales că era vorba de unul feminin, şi să-l folosesc pentru a discuta de la o fată la alta, dar pînă la urmă am reuşit. Nu ştiu dacă a fost un succes de-al mau sau o problemă cu coeficientul de inteligenţă al interlocutoarei... prefer să nu mă lansez în supoziţii. Un lucru este sigur: nu a reuşit să înţeleagă din primul articol că nu-mi place de aceia care fac promisiuni pe care nu le mai onorează pentru că a continuat să facă acest lucru. Sau poate că a înţeles şi doar face pe proasta... atunci cînd îi convine.

Discuţia a fost cu adevărat interesantă. Nu o voi copia aici, deşi o am salvată, şi nici nu contrazice în vreun fel primul articol. Aş zice că mai degrabă îl completează cu un element de care nu eram sigur înainte: nesiguranţa. Şi e vorba de doze pur şi simplu masive de aşa ceva. În cadrul acestei discuţii puştoaica s-a plîns că aş hărţui-o (deşi nu e cazul şi a fost nici prima oară cînd s-a plîns altora de aşa ceva), dar nu m-a blocat aşa cum ar fi trebuit (pe twitter şi pe facebook m-a blocat în urma unor, hai sa le spunem certuri, dar nu sînt sigur că a ajuns să fie aşa ceva, pe messenger o am şi acum... cel puţin pentru moment), s-a plîns că o stresez şi că o enervez dar atunci cînd personajul inventat de mine s-a oferit să mă abordeze pentru o discuţie a spus că nu vrea să fiu enervat dar că îi sînt drag ca amic. Eu înţeleg că a dat din colţ în colţ căutînd justificări, nu există amiciţie (prietenie) într-un asemenea comportament... cel puţin din punctul meu de vedere.

O trăsătură definitorie (iar paragraful anterior nu e decît un exemplu, aş mai putea da cîteva zeci adunate în ultimele luni) la unii oameni este că nu sînt în stare să reacţioneze decît emoţional, lăsînd raţiunea în seama altora, fără să se gîndească prea mult (sau chiar deloc) la consecinţele acţiunilor lor. Practic nu sînt în stare să iasă din felia lor emoţională (dintr-un anume tipar destul de limitat) pentru a se adapta unei situaţii, iar asta duce inevitabil la neadaptare şi suferinţă.

Există oameni conduşi de frică, de emoţii şi de dorinţe de tot felul... dar nu prea am întîlnit oameni conduşi de nesiguranţă şi de mofturi pînă acum. Cu atît mai mult, nu cred că sînt mulţi dintre aceştia care vor să ajungă în atenţia tuturor şi vor să rămînă acolo cît mai mult timp. Prima vedere poate fi înşelătoare, poate părea foarte plăcută, dar astfel de oameni nu rezistă prea mult în lumea reală. Fundamentul lor se erodează repede şi, pe lîngă faptul că sînt consideraţi ciudaţi (nu neaparat în sensul bun al cuvîntului) au nevoie de ajutorul altora pentru a rămîne la suprafaţă. Poate că le-ar fi de ajutor să înţeleagă că întotdeauna vor exista alţi oameni care vor vedea dincolo de invenţii, care vor reacţiona atunci cînd sînt loviţi, dar mă îndoiesc că sînt mulţi care vor accepta aşa ceva. Nu le stă în natură... pînă la urmă oricît de mult cizelezi şi încerci să educi o piţipoancă nu poţi să o scoţi pe piţi din ea...