Poate că v-aţi întrebat de ce scriu cu sînt în loc de sunt, î şi nu â (în afara de România, români, etc.), "nici un" şi "nici o" în loc să le scriu legat, etc. Ei bine, NU sînt de acord cu modificările pe care le-au introdus cei de la Academia Română în ultimii ani. Am avut "dezavantajul" de a avea profesori de română foarte buni în şcoală şi eu zic că aşa cum am învăţat este corect.

Dacă revenirea la â peste tot (mai puţin la începutul şi finalul cuvîntelor) şi la sunt (folosite înainte de perioada comunistă) s-a dorit a fi o eliminare a efectelor comunismului (una dintre multele decizii absurde şi emoţionale care s-au luat în primii ani de după revoluţie), "legarea" lui nici o şi nici un este o aberaţie mai recentă. Practic s-a luat o greşeală comună şi s-a transformat în regulă. Ei bine, păstraţi-vă greşeala... eu nu mi-o doresc.

O altă greşeală tot mai comună în ultimul timp este inversarea numărului de i de la terminaţia cuvintelor (mai ales la conjugarea de verbe). Cu alte cuvinte, acolo unde ar trebui să fie doi de i la terminaţie este pus unul singur, iar unde ar trebui să fie unul singur sînt puşi doi. Mă întreb în cît timp vor tranforma oroarea (repet: Oroarea) asta gramaticală într-o regulă... Din punctul meu de vedere n-ar fi decît o nouă dovadă a falimentului educaţiei româneşti.