Titlul nu-mi aparţine, dar ilustrează o stare de fapt împămîntenită în România ultimilor ani. Se poate spune că într-o oarecare măsură este ceva moştenit de la comunişti, dar asta nu este o scuzpă că prostia a fost păstrată pînă acum. Sau mania de a interzice fără nici un fundament drepturi care sînt permise în mod legal.
Fotografia. Capacitatea de a imprima pe un suport (de obicei fizic, dar în ultimii ani şi electronic) o imagine a lumii înconjurătoare prin intermediul unui aparat foto. Aspectele legale ale acestei acţiuni sînt stabilite în legislaţia fiecărei ţări, inclusiv a României, iar aceas spune clar că atîta vreme cît te afli pe domeniu public poţi fotografia orice clădire. Excepţiile sînt realizate de filmarea sau fotografierea cu scop comercial sau documentar a bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural national mobil aflate în proprietatea publică a statului care poate fi executată numai cu acordul scris al titularului dreptului de administrare + ceva aprobări de la ministerul cultelor. Şi, evident, a zonelor care ţin de protecţia naţională, dar alea nu-s tocmai în domeniul public.
Problema cu românii este că se mai găsesc unii care să interzică fotografierea clădirilor în necunoaştere a legislaţiei, nu de puţine ori folosind dreptul celui mai puternic sau intimidarea. Trei asemenea exemple se găsesc aici, poate învăţaţi ceva din ele.
Editura Litera - carti online
Mitsubishi
