De vreo săptămînă ascult cum se bucură toată lumea (sau cel puţin acea "toată lumea" care apare pe sticlă şi pe care am apucat să o văd) ca şi copiii cînd le dai o bomboană pentru că Grecia a fost salvată de la colaps economic. Datoriile sale de ţară au fost reduse considerabil (parcă la jumătate, dacă am înţeles bine), restul s-au reeşalonat.
Ei şi? Nu-s economist, şi cu atît mai puţin nu-s un expert în vreun domeniul al relaţiilor internaţionale (şi tot ce înseamnă ele), dar eu zic că ştergerea asta a datoriilor a fost o greşeală. Era cam inevitabil (dacă am înţeles bine - dacă nu ar fi fost luată ar fi putut afecta economia altor ţări din Europa), dar, totuşi, este o greşeală. Grecii s-au agitat de zor în ultimul an (revolte, tulburări şi toate cele) dar nu şi-au învăţat lecţia: că trebuie să muncească pentru a-şi asigura un trai bun. Sînt şanse mari să continue cu aceeaşi atitudine şi mai departe, obligînd restul ţărilor să ia măsuri pentru a evita destabilizarea întregii zone.
Din punctul meu de vedere este nevoie de o măsură drastică la adresa lor, nu de bucurie că a trecut o criză oarecare (una dintr-o lungă serie). Nu mă interesează dacă este o bucurie falsă, de suprafaţă, sau nu: unii o vor percepe ca atare şi se vor culca pe o ureche (sper că ştiţi expresia şi că nu mai este nevoie să v-o explic). Măsura aia drastică rămîne la latitudinea economiştilor să o ia şi a politicienilor (dacă au mai rămas suficient de mulţi cu capul pe umeri), nu pot spune ce ar trebui făcut mai departe în acest sens. Nu-s de profesie. Dar trebuie făcut Ceva.
Pînă atunci permiteţi-mi să mă amuz de ce se mai spune prin mass-media despre acest subiect. Doar sînt o droaie de prostii.
Editura Litera - carti online
Mitsubishi
