Mi se pare sau toată lumea a intrat într-un cerc vicios de prostie (ca să mă exprim frumos şi să nu spun tîmpenie sau rahat) din care nu mai ştie, nu mai poate sau nu mai vrea să iasă? Încerc să nu ascult prea multe ştiri, deşi de multe ori televizorul este aprins pentru zgomot de fundal, pentru simplul motiv că multe dintre ştirile alea se repetă la nesfîrşit pentru că subiectele preferate de interes ale românilor (sau, cel puţin, ale celor din mass-media) sînt relativ puţine - de cele mai multe ori pot fi numărate pe degetele de la ambele mîini, uneori se iau şi cele de la picioare (dar nu prea des). Iar atunci cînd sînt pur şi simplu prostii e mult mai rău.
Unul dintre subiectele preferate ale mass-mediei este taxele pentru poluarea auto pe care românii le plătesc la tranzacţiile de vînzare-cumpărare a autovehiculelor. O chestie şmecheră a politicienilor care încearcă să facă rost de cît mai mulţi bani pentru buget bazîndu-se pe gustul şi obişnuinţa românilor pentru cumpărături.
Dar, totuşi, cine îi pune să îşi vîndă maşinile? Închirierea lor nu e bună? Românii ţin atît de mult la simţul de proprietate încît să arunce o grămadă de bani (de multe ori împrumutaţi) pe un autovehicul pe care nu-l folosesc mai mult de cîţiva ani? Da, e adevărat: nu se mai fac maşini ca pe vremuri cînd puteai folosi o Dacie vreme de 20 de ani cu condiţia să ai suficient de multă grijă de ea. Din cîte ştiu europenii îşi schimbă maşinile la fiecare 4-5 ani. Poate că românii au o limită mai mare, le schimbă pe la 8-10 ani, dar tot mai puţini le ţin la fel de mult ca aceia care s-au maturizat în comunism.
Vreţi o soluţie la plata taxelor auto? E simplu: faceţi un contract care să garanteze preluarea întreţinerii autovehicului de către potenţialul cumpărător (care acum devine chiriaş) care să spună clar că plăteşte carburantul, reviziile, impozitele (care vor veni în continuare pe numele proprietarului), consumabilele (uleiul, cauciurile, etc) şi, eventual, o chirie oarecare - negociată între cele două părţi. Aşa ies toţi în cîştig, iar statul rămîne (cel puţin pentru o perioadă) cu buza umflată.
În plus, chiria poate genera un venit constant fără să faci (cam) nimic. Aţi prefera să primiţi o sumă mai mare de bani pe care s-o spargeţi pe tot felul de chestii (mai mult sau mai puţin utile) sau să primiţi cîte o sumă mică, dar în fiecare lună?
Editura Litera - carti online
Mitsubishi
