Ieri au avut loc două explozii într-o mină de pe Valea Jiului, culmea... s-au petrecut într-una dintre singurele mine rămase în funcţiune. 5 oameni au murit în mina de la Uricani, aparent din cauza acumulării de gaze care au explodat la un moment dat. Am auzit de tragedie încă de ieri, de faptul că morţii erau nişte electricieni care reparau un transformator şi că salvatorii (sau recuperatorii, cum vreţi să le spuneţi) au fost surprinşi de cea de-a doua explozie, dar încă nu eram pregătit să comentez.
Abia azi am găsit un motiv de care să mă leg, din nou. Nu am de gînd să comentez pe tema problemelor de la exploatarea minelor din România, nu doar cele de exploatare a cărbunelui de pe Valea Jiului... starea lor este de-a dreptul precară în cea mai mare parte în toată ţara, nu doar acolo. După ce vreme de secole întregi alţii au venit să ne exploateze mineralele preţioase (aur, argint, platină) în Transilvania, cărbunele din Valea Jiului şi mai recent uraniul (ruşii sovietici în mina de la Ştei, judeţul Bihor, de exemplu), acum nu mai exploatăm mare lucru. Minele s-au închis în marea lor majoritatea, se menţine doar o stare de minimă întreţinere (poate fi un adevărat pericol de explozie dacă galeriile sînt inundate) şi cam atît. Doar cîteva, puţine din cîte am înţeles, mai sînt în funcţiune, iar condiţiile de exploatare sînt foarte proaste. Dar toate astea se cunosc, s-au spus de destule ori prin mass-media în ultimii ani... tocmai de aceea nu am vrut să comentez despre ele.
Ceva mai devreme, ajungînd acasă, am aprins tembelizorul şi am început să navighez un pic peste programele tv. Fiind oră fixă la unele posturi tv erau ştiri. Primul post care mi-a atras foarte neplăcut atenţia a fost Antena 1, nu exagerez prea mult dacă spun că-s jegoşi prin faptul că s-au băgat peste văduvele şi orfanii celor morţi insistînd cu afişarea suferinţelor lor pentru o ţară întreagă. Pe Realitatea tv nu am văzut prea multe camere video băgate sub botul celor în suferinţă pentru a ilustra cît mai bine, mai clar şi mai realist tragedia umană... dar s-ar putea ca, pur şi simplu, să fi scăpat momentul în care au difuzat asta.
Mi-a atras atenţia pentru simplul motiv că nu voi putea fi niciodată de acord cu un asemenea comportament. Există cîteva chestii şi situaţii care sînt pur personale, iar suferinţa pierderii cuiva drag ar trebui să fie păstrată la nivel personal. Mă întreb cum s-ar simţi reporterii şi editorii materialului difuzabil pe post s-ar simţi dacă propria suferinţă ar fi difuzată în acelaşi mod în care o difuzează ei pe a altora... foarte probabil nu voi afla niciodată răspunsul, dar obrazul unora este prea gros pentru a-şi pune asemenea întrebări iar disperarea obţinerii unor puncte de rating cît mai mari le îngroaşe şi mai mult.
Editura Litera - carti online
Mitsubishi
