Nu prea îmi stă în fire să inventez culmi, dar le observă cam mult la unii din jurul meu. Zilele trecute am observat ceea ce poate fi numit cu ușurință "culmea comodității în trafic": să te oprești pe trecerea de pieteni, chiar după colț, blocîndu-i pe cei din spate în intersecție ca să lași să coboare o bătrînică și apoi să parchezi lejer mașina vreo 20 sau 30 de metri mai departe. (s-a întîmplat în OOradea, lîngă fosta Bibliotecă Județeană - parcă strada se numește Episcol Mihai Pavel).
Puteam să-i spun cu ușurință lene sau nesimțire, dar am preferat să fiu finuț... măcar de data asta.
Băbuța aia comodă putea să își miște lejer curul ăla uscat cîțiva metri în plus, nu o costa nimic, iar fiu-său (pentru că doar el putea opri pe trecerea de pietoni în halul ăla) putea să aibă suficient sînge în... pix ca să refuze toanele unei femei care crede că strada i se cuvine... Singurul lucru de care îmi pare rău este că nu am reținut numărul autovehiculului ca să-l fac public, poate măcar așa proprietarul se va simți cu musca pe căciuală... dar este o greșeală care va fi corectată din mers, ca să-i spun așa. ![]()



Editura Litera - carti online

Mitsubishi