Primul comentariu la articolul precedent mi-a adus aminte de ştirea (nu mai reţin dacă era de la ProTV, dar e prima pe care am găsit-o pe reţea) despre copilul care a fost acuzat că furat o unitate de calculator din şcoală şi pe urmă s-a sinucis pentru că a fost certat de către părinţi şi profesori pentru fapta lui.
Motivul pentru care mi-am amintit de fapt de ştirea respectivă este un preot care preda religie şi cultură civică şi care a declarat că se simţea foarte responsabil pentru situaţia respectivă l-a mustrat îndelung în faţa clasei. Mi-a atras atenţia faptul că un individ, fie el şi preot-profesor, se considera responsabil pentru faptele altcuiva care nu îi era nici rudă şi (foarte probabil) nici persoană apropiată şi se apucă să îl tragă personal la răspundere pentru asta. Dacă ar fi fost o persoană adultă probabil s-ar fi trezit cu o palmă după ceafă (la figurat vorbind, evident) care să-l facă să se treazcă la realitate o dată pentru totdeauna... Fiecare dintre noi sîntem în întregime responsabili de acţiunile noastre, nu? (cu excepţiile de rigoare) Dar în cazul respectiv era vorba de un copil... unul care s-a sinucis din cauza sperieturii trase.
Întrebarea mea, cam retorică, este cine îl va face pe el responsabil pentru moartea băiatului? Pentru că, deşi nu neste singurul, este responsabil direct de moartea elevului său. În România modernă va fi complet absolvit de orice responsabilitate, chiar şi de către preoţii din tagma cărora face parte. Într-o lume civilizată este foarte probabil ca "responsabilitatea" asta dusă la absurd s-ar fi încadrat într-un caz penal solid (cu înregistrări arătate unei ţări întregi) şi s-ar fi pornit deja o urmărire penală pentru toţi cei responsabili.
Editura Litera - carti online
Mitsubishi
