Unul dintre primele contacte cu "aloe vera" pe care mi le amintesc a avut loc prin anul 2000 sau 2001, cam în perioada terminării facultăţii. Produsele din această plantă îşi făceau intrarea vijelioasă (deja existau de ceva vreme, dar acum 12 ani începeau să-şi lărgească piaţa la nivel naţional) prin România, iar companiile care le comercializau făceau tot felul de conferinţe şi căutat agenţi de vînzări şi clienţi la produsele lor. Am fost vreo două asemenea conferinţe, parcă, n-a ieşit nimic concret din chestia aia însă a fost deschisă o portiţă care mi-a atras atenţia spre acei termeni în următorii ani. Da, la nivel naţional sînt mai multe comanii care comercializează produse pe bază de aloe vera şi alte suplimente nutritive, dar asta este un alt subiect: acum vreau să scriu despre planta în sine.
Aloe Barbadensis Miller (Aloe Vera) este o plantă subtropicală din familia liliaceelor (împreună cu usturoiul şi ceapa), iar denumirea de aloe provine de la cuvîntul arab aloeh (seva cristalină şi amară). Denumirea oficială a fost primită după botanistul Miller care a descris prima oară planta din insulele Barbados (una dintre cele peste 250 specii de aloe). Vera provine din latinescul "adevărată" datoriră efectului terapeutic foarte puternic. Este folosită încă din antichitate, de exemplu vechii egipteni o numeau planta nemuririi şi o puneau printre darurile funerare înmormîntate împreună cu faraonii, iar triburile africane agăţau planta deasupra uşii sub formă de mănunchiuri pentru a alunga spiritele malefice.
Primul tratat medical antic care menţionează efectele vindecătoare ale plantei se numeşte "Papyrus Ebers", se estimează că a fost scris în perioada anului 1550 înaintea erei creştine. De atunci se spune că a fost folosită şi menţionată de medici celebri din istorie (din antichitate pînă în evul mediu) şi personalităţi istorice.
Editura Litera - carti online
Mitsubishi
