Sînt momente în care mi-e cam greu să-i înţeleg pe unii români: din ce-am auzit mai devreme astăzi doi dintre concetăţenii mei cam supăraţi s-au apucat să protesteze la Cotroceni. Unul şi-a dat foc, altul s-a urcat pe un stîlp de publicitate şi şi-a strigat problemele către toată lumea.
Lumea asta este departe de a fi perfectă, fiecare dintre noi avem lucruri care ne deranjează (sau chiar mai rău). Dar, cel puţin din punctul meu de vedere, trebuie să fii pur şi simplu tîmpit ca să protestezi în modurile alese de supăraţii de azi de lîngă Cotroceni. În primul rînd pentru că nu au nici un efect (e un protest de "dragul" protestului, nu reprezintă nici un fel de rezolvare), în al doilea rînd pentru că anumite tipuri de protest fac mai mult rău decît nimic (despre făcutul de bine nici nu se pune problema). O sănătate sau o viaţă distruse de o asemenea acţiune nu reprezintă ceva bun, oricare este rezultatul.
În plus, cei doi chiar se aşteptau ca Traian Băsescu să-i ajute cu ceva? În care realitate? (prima întrebare e pe bune, a doua este retorică - nu mă aştept la un răspuns la ea).
Punctul meu de vedere este simplu: dacă cineva îţi face probleme (oricine ar fi persoanele implicate) de ce să suferi tu? Mai bine să sufere el. Mai sînt unii tîmpiţi care preferă să-şi facă singuri rău aşteptînd mila, compasiunea şi ajutorul celorlalţi, dar ăia nu merită decît dispreţ şi ruşine. Atunci cînd nu-ţi mai poţi rezolva problemele există oricînd căi de "ieşire", mult mai rapide, mai sigure şi mai nedureroase decît greva foamei sau incendierea propriei persoane.
Editura Litera - carti online
Mitsubishi
