Azi a început a şasea ediţie a obişnuitului masacru de pe domeniul de vînătoare de la Balc, judeţul Bihor. De ce masacru? Da, unii îl consideră vînătoare, dar eu nu-l pot numi aşa. E ca şi cum te-ai duce la pescuit cu dinamita iar ţinta ta preferată ar fi peştii dintr-un butoi... nu există nici un echilibru în aşa ceva. Nu poate fi numită vînătoare o acţiune în care animalul vînat nu are nici o şansă de a riposta... iar mistreţii de la Balc nu au o asemenea şansă... Eventual doar dacă s-ar coaliza, toţi 600 (cam atît se estimează că ar fi fondul domeniului), şi s-ar arunca la grămadă asupra intruşilor prinzîndu-i unul cîte unul, sau cîte un grup mai răzleţ.
Domeniul de la Balc are peste 11 mii de hectare, dar ţarcul pentru vînătoare are doar 1.500 de hectare. Gonacii sînt „doar” vreo 100 plus cîinii care îi însoţesc. Anul acest sînt doar vreo 30 de vînători profesionişti la care se adaugă, ca de obicei, invitaţii. Aceştia sînt aleşi printre liderii politici şi oamenii de afaceri din toată lumea, iar organizatorul este Ion Ţiriac.
Prima ediţie a masacrului a fost în ianuarie 2005 şi se spune că a fost şi cea mai controversată: au fost împuşcaţi aproape 200 de mistreţi, iar fostul prim ministru Adrian Năstase a omorît 23 dintre ei. Acum trei ani pe lista invitaţilor s-au aflat 30 dintre cei mai importanţi oameni de afaceri, politicieni şi sportivi din Europa. Printre ei au fost Wolfgang Porsche, preşedintele firmei Porche, Klaus Mangold, preşedintele Chrysler, fostul mare fotbalist Klaus Fischer, prinţul Dimitrie Sturdza, fostul prim ministru, Petre Roman. În 2008 masacrul de mistreţi s-a desfăşurat cît mai discret, iar la eveniment au participat şi localnici. Se consideră că cel puţin 150 de mistreţi au fost împuşcaţi. Anul trecut bilanţul vînătorii de lux a fost de 200 de mistreţi, an care a fost marcat şi cu un incident atunci cînd unul dintre avioanele cu care au ajuns invitaţii a ratat capătul rampei şi a ieşit în decor la aterizarea pe aeroportul din Oradea.
Nu sînt împotriva vînătorii de mistreţi, dar, cum spuneam, ce fac ei acolo nu este vînătoare. Nu este nici măcar „sport”, acel fel ciudat de spor care implică moarte şi sînge. Nu poate fi considerată nici măcar o acţiune de binefacere, deşi carnea este donată sătenilor din apropierea domeniului. Este doar o formă de distracţie a unor oameni cu bani, o modă care s-a păstrat intactă de-a lungul mileniilor. Personal pot spune cu siguranţă că mi-ar place să iau parte la vînătoarea asta. Dacă ar fi să-mi aleg armele aş alege un arc cu săgeţi şi aş fi, evident, de partea porcilor mistreţi. Adică m-aş duce acolo ca să egalizez un pic scorul: porcul şi omul. Ar fi cu adevărat o vînătoare interesantă.
Editura Litera - carti online
Mitsubishi
