Unul dintre lucrurile pe care le-am observat în ultimul timp dar pe care nu prea le-am comentat (cel puţin despre mass-media din Oradea) a fost obişnuinţa de a arunca cu pietre atunci cînd nu au nimic bun de zis. Nu mă refer la ziarele care preferă să-şi păstreze o reputaţie nepătată (în măsura în care se poate acest lucru), alea oricum nu prea fac aşa ceva - mai dezinformează ele, dar măcar nu aruncă cu pietre.
În schimb fiţuicile cu pretenţii de mare ziar se folosesc cam de fiecare prilej de a încerca să facă scandal pentru a atrage atenţia. Pe termen scurt pot avea un oarecare succes, dar pe termen lung practica asta le este nefavorabilă: să arunci cu pietre şi să împroşti cu noroi este uşor, dar cîţi dintre oamenii normali la cap preferă să stea în cocină cu porcii sau prin preajma unei avalanşe care te poate lua oricînd în vizor?
Acum cîteva săptămîni a fost cazul Bihoreanului, zilele astea este rîndul Spinului Bihorean (fost Ghimpele de Bihor). Cei de la Spinul pretind că sînt "ziarul cetăţeanului nemulţumit", deşi nu-s decît o fiţuică distribuită gratuit pentru că nu le mai cumpăra nici naiba "ziarul". Pe cei de la Bihoreanul nu-i ştiu personal (mai mult din auzite), dar cu cei de la Spinul am avut neplăcerea să lucrez acum cîteva luni. Nici atunci şi nici acum nu am urmărit nici un moment fiţuica şi evoluţia ei pe piaţă - m-am lămurisem deja de "calitatea" ei şi a textelor publicate care o plasau pe acelaşi raft cu tipurile de hîrtie igienică de marcă. Probabil că şi alţi orădeni s-au lămurit de chestia asta pentru că italienii care finanţează apariţiile săptămînale (pentru că ei sînt aceia care iau cu adevărat deciziile acolo - n-ar exista Ghimpele de Bihor şi-ar fi încetat probabil existenţa cînd trustul Intact a renunţat să le mai dea bani) au decis să fie distribuit gratuit.
Scandalul acreditărilor pentru Toamna Orădeană 2011 nu este deloc nou: Flavius Bunoiu a decis să dea un număr limitat pentru fiecare reprezentant al mass-media orădene clasice (adică televiziune, radio, ziare şi fiţuici cu pretenţii), dar şi a reprezentanţilor mass-mediei strict virtuale (adică "freelancer"-ii denumiţi generic şi "blogger"-i - prefer să folosesc în acest caz englezismele la modă). Asta a creat destui nemulţumiţi în mass-media clasică, mai ales dintre aceea care se obişnuiseră cu huzurul pe buzunarul organizatorului de evenimente: bilete gratuite la grămadă, mîncare şi băutură la discreţie, chiar şi ceva bani de cheltuit (cel puţin aşa am auzit). Nu este deloc o surpriză faptul că la finalul Toamnei Orădene aceşti nemulţumiţi s-au apucat să comenteze vrute şi nevrute, legîndu-se de fiecare detaliu, în loc să pună accent pe cel mai important lucru: Toamna Orădeană 2011 a fost un succes.
Revenind la articolul apărut joi în Spinul Bihorean, cel semnat de Laura Breb şi intitulat "Toamna lui Bunoiu", solicit celor de la Spinul să spună cine-s acei bloggeri nemulţumiţi despre care pomenesc în articol. Eu zic că ei MINT PE FAŢĂ cînd spun aşa ceva şi le cer informaţii suplimentare. Dacă au tupeul să spună aşa ceva, atunci să spună pînă la capăt. De asemenea, îi atrag atenţia Laurei şi corectorului de articole Sorin Sotoc că "blogger" se scrie cu doi de g.
Nu mă consider a fi un "blogger", deşi alţii mă încadrează în această categorie. Am făcut parte din echipa care s-a ocupat de promovarea Toamnei Orădene pe internet (sau media online, spuneţi-i cum vreţi) şi pot spune că nu există oameni ridiculizaţi de Bunoiu pentru munca lor.
Din punct de vedere personal dacă nu am ceva bun de zis despre un eveniment la care am participat prefer să tac decît să arunc cu pietre în cineva care (probabil) nu merită acest lucru. Asta se schimbă însă în cazul în care acel cineva mă agresează în vreun fel sau altul, dar este o situaţie complet diferită. Nu ştiu dacă celor de la fiţuiţicile din mass-media orădeană le scapă complet un asemenea mod de gîndire sau dacă preferă să-l ignore... cred că este o combinaţie de ambele variante.
Editura Litera - carti online
Mitsubishi
