Am auzit ceva mai devreme că ministrul muncii, Sebastian Lăzăroiu, a fost demis de către Emil Boc şi că Traian Băsescu a semnat derogarea din funcţie (sau cum s-o numi demiterea unui ministru). Dacă am înţeles bine Sulfina Barbu îi va lua locul.
Însă altceva mi-a atras atenţia: modul în care se văitau unii că Lăzăroiu îşi făcea treburile pe la minister în timpul zilei iar seara devenea analist politic (n-am idee cui îşi oferea "serviciile", am lucruri mai importante de făcut decît să-l urmăresc), iar asta ar reprezenta un atac la adresa partidului care l-a propulsat. Poate că Sebastian Lăzăroiu a făcut nişte comentarii pe această temă, poate că i-a deranjat pe unii, nu mă prea interesează prea mult această parte a probleme. Nu se spune degeaba că fiecare pasăre pe limba ei piere.
Pe de altă parte, ce înseamnă munca pentru români? E vorba de ministerul muncii, nu? Şi este al cincilea (parcă) ministru schimbat în ultimii cîţiva ani. Cum rămîne cu subiectul ministerului în cauză, oameni buni? Muncim în draci sau doar ne facem că muncim (ca popor adică)? Dacă muncim pînă cădem de oboseală de ce dracu' sîntem în situaţia asta de rahat? Să fie oare valabilă vorba "unde nu-i cap vai de picioare"? Eu zic că da.
Editura Litera - carti online
Mitsubishi
