"Cu capãtul arcurilor, trecînd,
rãzboinicii
mîngîie roua..."

Yosa Buson (1715-1783)

După cum probabil ştiţi deja de vreo două luni, bugetarii sînt obligaţi să intre în concediu fără plată pentru a reduce din cheltuielile (pierderile) statului şi a eficientiza aspectele economice. Pe lîngă aberaţia de a transfera probleme statului pe spinarea unei părţi destul de importante a populaţiei (direct sau indirect) de la care vin taxele şi impozitele, operaţiunea asta a provocat şi continuă să provoace o mulţime de probleme oamenilor.

Manevra de acum nu este singura decizie absurdă a guvernelor din ultimii ani: politicienii au mai scos idei precum impozitul forfetar (ceea ce a dus la falimentul şi dizolvarea a mii de firme în toată ţara, active sau nu, şi la trecerea în şomaj a mii de oameni) şi taxa de primă înmatriculare (pe care au tot schimbat-o după aia). Toate au dus la scandaluri şi la probleme pentru oameni, într-o formă sau alta. E uşor să pui taxe peste taxe, cu siguranţă se vor găsi proşti care să le plătească. Este mult mai greu să iei măsuri concrete pentru ieşirea din criză prin dezvoltarea reală a economiei, dar nu are cine să le ia... cel puţin pe plaiurile mioritice.

Motivul acestor decizii este unul singur: foamea nesăţioasă de bani a guvernului. După două decenii de furt, vînzări pe bani mărunţi a resurselor naţionale şi decizii greşite sau păguboase, datoriile României sînt imense, iar politicienii de acum sînt disperaţi. Suficient de disperaţi pentru a face un armistiţiu şi de a aproba un nou guvern Boc special pentru a primi următoarea tranşă a împrumutului de la FMI.

Una dintre condiţiile împrumutului a fost reducerea cheltuielilor, iar politicienii s-au „gîndit” mult şi intens şi au luat decizia de a-i împovăra tot pe oameni. Adică pe bugetari, în cazul de faţă. Medicii şi profesorii nu sînt singurele categorii afectare, dar sînt două dintre categoriile care ies în evidenţă cel mai mult. Sănătatea şi învăţămîntul sînt într-o tranziţie continuă în ultimele decenii ajungînd în pragul colapsului: numărul de medici a scăzut drastic, multe spitale avînd probleme cu lipsa de personal, iar mulţi dintre profesori sînt slab pregătiţi, nu pot sau nu ştiu să se impună în faţa elevilor. Despre abuzuri şi mita din sistem nu mai pomenesc, dar mă gîndesc că multe asmenea probleme pot fi evitate dacă oamenii ar fi remuneraţi mai bine. Interesant este că dotările spitalelor şi şcolilor sînt net superioare comparativ celor de acum 20 de ani, de exemplu, dar calitatea serviciilor nu este cu mult mai bună decît atunci: nu există bani pentru „consumabile” (aparatura trebuie întreţinută, analizele medicale au nevoie de substanţe, spitalele au nevoie de medicamente iar şcolile de aparatură, toate au nevoie de reparaţii, nu?) şi pentru salarii decente.

Trimiterea profesorilor şi medicilor în concediu fără plată şi diminuarea veniturilor acestora în lunile noiembrie şi decembrie prefigurează primele efecte concrete. Cert este că diminuarea cheltuielilor trebuie să atingă cîte 15,5% pentru fiecare dintre cele două luni. Profesorii şi-au luat concediu fără plată pe 30 noiembrie şi în intervalul 21 – 31 decembrie (adică 8 zile lucrătoare, dacă se scade perioadă de pauză de Crăciun). Elevii au avut mai multe zile libere, iar vacanţa de iarnă a început mai devreme. Concediul forţat al profesorilor va duce la întîrzieri în programa predată elevilor, deşi se presupune că zilele pierdute vor fi recuperate. Sindicatele din învăţămînt au susţinut că propunerea Guvernului de intrare în concediu fără plată este ilegală, iar membrii Federaţiei Spiru Haret au depus la sediul Ministerului Educaţiei mai multe scrisori de nemulţumire faţă de hotărîrea Executivului.

O parte a medicilor s-au prezentat la muncă, deşi erau în concediu fără plată şi nu au fost plătiţi pentru zilele lucrate. Practic, a fost muncă voluntară. Motivul acestei decizii din partea cadrelor medicale este simplu: criza de personal şi numărul mare de bolnavi internaţi. Medicii specialişti sunt foarte puţini, iar unii se află deja în concediu, aşa că secţiile unora dintre spitale au devenit neîncăpătoare pentru bolnavi. Medicii au atras atenţia „autorităţilor” că în sistemul medical concediul fără plată nu poate fi o soluţie pentru că viaţa bolnavilor este mai importantă.

„Consider concediul fără plată o măsură criminală în condiţiile în care în România există un deficit de aproximativ 300.000 de medici. Concediul fără plată al cadrelor medicale pune România într-o situaţie dificilă, mai ales că ne confruntăm cu o gripă pandemică”, a declarat Marius Petcu, preşedintele Federaţiei Sanitas, pentru ziarul Gîndul. Un efect arhicunoscut al lipsei de personal este cel al bebeluşului ars în incubator: asistenta care l-a uitat acolo era singură, colega ei fiind în concediu forţat, iar ea a fost prinsă cu treabă în altă parte.

Medicii şi profesorii au reprezentat două dintre categoriile sociale cele mai respectate de-a lungul istoriei, şi pe bună dreptate, dar în această perioadă suferă indirect de pe urma propriilor deficienţe din sistem. Practic, starea de acum a României poate fi pusă parţial şi pe seama medicilor şi profesorilor ca şi consecinţă a acţiunilor lor din ultimele decenii. Acţiunile absurde, discoerente şi aberante ale politicienilor în încercarea de a scoate ţara din criză dovedesc prostie (care se traduce atît prin lipsă de materie cenuşie, cît şi prin lipsă de cunoştinţe) şi probleme psihice (sau chiar boli psihice) din partea lor. Faptul că aceştia compensează prin tupeu (l-au adus chiar la nivel de artă) lipsurile nu face decît să-mi întărească afirmaţia. Cu alte cuvinte, dacă profesorii nu s-ar fi grăbit să-i promoveze (adică să îi treacă în clasele de nivel superior) pe incompetenţi, iar medicii s-ar fi asigurat că elementele periculoase pentru societate sînt bine izolate în încăperi capitonate, cu cămăşile de forţă bine puse, problemele lor ar fi mult mai mici.