În această seara ProTv-ul a prezentat o anchetă despre situaţia actuală a Sarmisegetuzei Regia şi al aurului dacic în cadrul emisiunii Romania, te iubesc!. Sarmisegetuza Regia (sau Sarmizegetuza Regia ori Sarmis, cum i se mai spune) este fosta capitală a dacilor, se află în munţii Orăştie (Valea Grădiştei Muncelului din judeţul Hunedoara) şi este un monument încadrat în patrimoniul UNESCO.
Am fost la Sarmis în 2006, iar de atunci situaţia nu s-a schimbat prea mult. De fapt nu s-a schimbat de cîţiva zeci de ani încoace: cetatea este în paragină, drumul este la fel de prost (a fost refăcut de curînd cu costuri imense, de 78 de miliarde lei vechi, dar a fost rupt de ape), iar statul român arată o indiferenţă crasă (o adevărată boală, în opinia multora) faţă de adevărata comoară din munţii Orăştie. Doar 3% din suprafaţa cetăţii a fost cercetat de către arheologi, restul fiind străbătut de căutătorii de aur. Nu de puţine ori aceştia au găsit cantităţi însemnate de aur, argint şi kosoni (monede dacice), ele fiind apoi comercializate, de obicei în afara ţării. În mod normal, conform legislaţiei, tot ce este găsit ar trebui predat statului român, ca parte a patrimoniului cultural.
Prea puţini se ocupă cu adevărat de întreţinerea cetăţii, atît din punctul de vedere al curăţeniei (de multe ori aceasta este plină de gunoaiele lăsate în urmă de către studenţii de arheologie, arheologi şi vizitatori), dar şi din punctul de vedere al alungării tuturor celor care doresc să aducă distrugeri zonei. Printre ei se regăsesc Nunu Brilinsky (ghidul corespondentului ProTv în cetate în cadrul anchetei) şi Asociaţia Dacia Nemuritoare. Paginile lor (dacii.ro, Dacia Nemuritoare.ro) şi grupul de discuţii promovează deschiderea spre istorie.
Sarmisegetuza Regia şi cetăţile dacice din imediata apropiere sînt considerate parte din leagănul civilizaţiei noastre, dar, aparent, iubitorii de istorie sînt singura şansă pe care o are zona de a ieşi din conul de umbră în care se află acum. Statul român nu face absolut nimic pentru a amenaja, reconstrui şi valorifica cetăţile, iar fondurile europene care ar putea fi folosite pentru aşa ceva nu pot fi accesate pentru că nu există nici un administrator care să se ocupe de cele 30 de hectare protejate. La cîtă indiferenţă şi lipsă de responsabilitate arată miniştrii şi restul aparatului administrativ ai putea crede că lucrează de fapt mînă în mînă cu căutătorii de aur pentru a jefui rămăşiţele vechilor daci. O asemenea explicaţie s-ar potrivit foarte bine scandalului cu brăţările dacice care au fost găsite, vîndute şi apoi răscumpărate de statul român cu bani buni. Ancheta atinge şi acest subiect, ridicînd în acelaşi timp cîteva întrebări despre autenticitatea brăţărilor, dar rămîne de aflat răspunsurile la momentul potrivit. Cu siguranţă timpul va răspunde foarte bine la aceste întrebări.
Întrebarea de actualitate este alta: ce ai să faci tu, ca şi cititor, în legătură cu situaţia actuală? Promovarea cetăţii şi a istoriei ei există, s-au luat deja unele măsuri pentru curăţare continuă şi protejare, dar se poate face mai mult şi mai bine. E nevoie de ajutorul fiecăruia pentru a se atinge scopul dorit: o Sarmisegetuza Regia curată, cunoscută şi protejată. Vei ajuta sau nu?
Din punctul meu de vedere, adevărata comoară de la Sarmisegetuza Regia este cunoaşterea: cunoscînd de unde provenim ca popor putem evalua drumul pînă acum şi, poate, pe acela pe care-l vom parcurge mai departe. Din ce ştim pînă acum nu putem fi decît mîndri de originile noastre, ca popor, dar, într-un mod foarte straniu, preferăm să îl trecem sub tăcere. Inconştienţii lacomi preferă să-l fure, fără să ştie că cunoaşterea trecutului poate avea efecte incomensurabile din punct de vedere economic, prin turism. Unele ţări o fac deja cu mult succes. Noi n-avem nevoie decît de un ingredient elementar pentru a obţine aşa ceva: mai multa dorinţă de muncă, că de inteligenţă nu ducem lipsă.
Editura Litera - carti online
Mitsubishi
