"Cu capãtul arcurilor, trecînd,
rãzboinicii
mîngîie roua..."

Yosa Buson (1715-1783)

Oamenii fără casă au devenit ceva obişnuit în ultimii cîţiva ani. Mulţi dintre voi îi vedeţi, poate că vă faceţi că nu îi observaţi sau poate chiar îi salutaţi şi vorbiţi cu ei, dar ei sînt acolo. Fie că vă place sau nu, ei sînt printre noi.

Un asemenea om fără casă s-a aciuat de cîteva luni în curtea dintre blocuri. Pe vremuri, acum vreo 20 şi ceva de ani, înainte de revoluţie, au fost trase printre blocuri nişte ţevi cu apă caldă (din alea groase, cu diametru de vreun metru, folosite în sistemul de încălzire al oraşului, cred) şi o parte a lor (cîţiva metri) sînt la suprafaţă înainte de a-şi continua traseul subteran. De-a lungul timpului animalele şi oamenii fără casă se adăpostesc în apropierea lor atunci cînd este frig, de obicei pînă se încălzeşte vremea sau îi alungă cineva.

De anul trecut a început să se adăpostească acolo tipul de care vă povestesc acum. Ne ştim din vedere, ne mai salutăm cînd trec prin curte în drum spre casă sau spre oraş şi este şi el pe acolo, de obicei seara sau noaptea, mă apelează des "vecine" şi cam are dreptate. Diferenţa este că eu stau la bloc iar el stă lîngă bloc. Astă seară mă întorceam de la antrenament (pentru cei care nu ştiu: practic kendo) şi m-a oprit din drum. Mi-a cerut bani pentru medicamente spunînd că îi vine pensia doar luni (e încă tînăr, pe la vreo 30 şi ceva de ani, cel mult 40 de ani, dar a fost încadrat în pensie pe motiv de boală - nu ştiu care, dar cam şchioapătă - pe vremea cînd avea o slujbă şi o casă). L-am refuzat: în mod normal nu aprob cerşetoria şi, în plus, nu prea port bani la mine (doar cît am nevoie). În plus, nu demult l-am văzut fumînd... dacă a reuşit cumva să facă rost de ţigări (nu ştiu dacă a plătit pentru ele, dar n-are importanţă) de ce mai cere bani pentru medicamente?

Voi cum aţi fi procedat?