Întrebarea zilei, sau cel puţin a dimineţii, este: în ce condiţii un om ia decizia corectă? Sau, ca să fiu şi mai precis: cît de disperat trebuie să fie cineva ca să facă ce ar fi trebuit să facă de la bun început?
Angajaţii unui spital din Brăila ne-au oferit răspunsul: foarte disperat. Din cîte am înţeles, ei protestează a doua zi la rînd din cauza condiţiilor mizere în care îşi fac meseria... spitalul este baricadat, administratorul se ascunde, oamenii sînt în stradă iar oamenii de pază au îngroşat considerabil mulţimea din clădire şi din imediata apropiere a acestuia.
Într-o ţară normală aşa ceva ar fi fost făcut acum cîţiva ani, probabil în fiecare lună şi la nivel naţional, dar nu în România. Românii s-au obişnuit să acţioneze doar atunci cînd le ajunge cuţitul la os sau poate nici măcar atunci. Alte popoare n-ar accepta cu uşurinţă rahatul pe care ni-l livrează politicienii şi mass-media zi de zi şi ar fi reacţionat drastic cu mult timp în urmă. Ai noştri au început doar treptat să acţioneze, cam sporadic şi doar în ultimul timp. Problema este că ei nu o fac din simţ civic sau din responsabilitate socială ori demnitate, ei reacţionează din disperare. În lipsă de altceva mai bun şi asta merge, acţiune să fie, dar pe termen lung este la fel de nociv ca şi inacţiunea.
Rămîne de văzut în ce măsură protestele de la spital sînt doar o bulă de săpun care se va sparge la primul impuls mai puternic sau este o nouă perspectivă socială. Eu zic să este prima variantă. Simţul social al românilor este încă mult prea redus.
Editura Litera - carti online
Mitsubishi
