De o bucată de vreme asistăm la ceea ce poate fi numit cu uşurinţă falimentul statului. Partea proastă este că statul îi trage după ei pe mulţi oameni care au ajuns să depindă (aproape) în întregime de stat. Îi ştiţi deja: pensionarii, doctorii, profesori... bugetarii în general. Falimentul statului este în aceeaşi măsură şi falimentul lor, poate chiar la nivel personal. În momentul în care ai lucrat o mare parte din viaţă şi ai ajuns să depinzi de altcineva care să te hrănească şi să te îmbrace dovedeşte inadaptare şi o formă de faliment personal. O ratare din punct de vedere financiar. Asta nu îi face pe oameni rataţi, dar îşi pune amprenta asupra întregii lor vieţi. Şi nu este un lucru bun.
Toate astea au un singur motiv: mulţi dintre români aşteaptă. Aşteaptă să primească ceva. Unii consideră, şi pe bună dreptate, că acel ceva li se cuvine: salariul ca recompensă pentru munca lor, pensia ca recompensă pentru o viaţă de muncă, cu atît mai mult cu cît au contribuit la acea pensie pe toată perioada angajamentelor de muncă. Dar drepturile nu se oferă, se cîştigă. Pentru toate drepturile pe care le avem acum cineva a luptat, a suferit, a murit la un moment sau altul din trecut, într-un loc sau altul de pe glob. Greşeala multora este să considere că drepturile cîştigate reprezintă o axiomă a societăţii, şi că ele vor fi întotdeauna respectate. Într-o lume civilizată asta ar fi considerat ca fiind ceva normal, dar lumea asta este departe de a fi civilizată. România cu atît mai puţin. Lupta nu este doar pentru cîştigarea unor drepturi noi, ci şi pentru păstrarea celor existente, şi este una continuă.
Criza asta are şi cîteva lucruri bune, pe lîngă necazurile sau problemele grave pe care le creează: îi deşteaptă pe oameni. Degeaba spune cîntecul "deşteaptă-te române" că nu îl prea ia lumea în seamă... cel puţin pînă nu le ajunge cuţitul la os şi nu le urlă stomacul de foame. Prea au dormit românii în ultimul timp, e timpul să se şi mai trezească... măcar o dată la 20 de ani.
Editura Litera - carti online
Mitsubishi
