Una dintre ştirile principale ale zilei de azi este blocajul financiar în care au intrat unele spitale, printre care şi spitalele universitar şi Fundeni din Bucureşti. Sînt probabil cele mai cunoscute cazuri, dar cu siguranţă nu sînt singurele. După ce întreg sistemul medical a fost cu curul de pămînt şi ţinut acolo pînă s-a cufurit bine, după ce o foarte mare a medicilor (mai ales cei mai buni) au plecat în afara ţării pe salarii europene, după ce spitalele au ajunsă să îmbolnăvească oamenii în loc să îi vindece, acum se doreşte închiderea a cîtorva sute dintre ele.
Chiar şi acum ar fi greu de făcut o selecţie pentru spitalele bune (dar în primul rînd sigure) din imediata apropiere din punctul de vedere al cetăţeanului de rînd, de acum înainte va fi mult mai greu de făcut o selecţie a acestor locaţii de vindecare. Probabil că în viitor un spital va fi considerat sigur dacă vei pleca de acolo viu, nu neaparat sănătos sau pe picioarele tale.
Cu alte cuvinte, guvernanţii încearcă să ne omoare. Pe noi, românii, ca popor. Mai întîi pun taxe peste taxe, apoi scad salariile bugeratorilor şi pensiile, apoi închid centrele de sănătate (sau cel puţin clădirile care ar trebui să funcţioneze ca aşa ceva). Educaţia este şi ea la pămînt, afectînd grav cultura şi, indirect, sănătatea mentală a generaţiilor viitoare... alea care vor mai ajunge la maturitate.
Dacă ar fi să fac o descriere sumară şi cît mai cuprinzătoare a situaţiei de fapt, aş spune că poporul român trece printr-o agonie lungă care, probabil, va duce la extinţia lui. Cu condiţia să îi lase pe guvernanţi să facă asta.
Chiar, îi lăsaţi să vă omoare încet? Pentru că eu n-am de gînd să îi las să facă asta.
Editura Litera - carti online
Mitsubishi
