Sună interesant, nu? Voi ce-aţi face cu o persoană care v-ar spune asta. Pot spune cu siguranţă că o asemenea persoană ar fi un pericol în preajma mea... nu mă las jefuit prea uşor.

Şi cu toate acestea, această atitudine (cea din titlu), este la ordinea zilei în România noastră. Iar ceea ce este şi mai rău, românii se lasă jefuiţi. Cineva vrea banii oamenilor şi nu îi lasă să facă rost de ei, cineva vrea tot ce au românii iar aceştia, obedienţi, se duc şi îi dau. Este un jaf pe faţă la care protestează destul de mulţi, dar nimeni nu face nimic concret. Protestele sînt ascultate de unii pentru ca apoi să fie uitate repede, ignorate de majoritatea.

Da, aţi ghicit: este vorba de statul român. S-au găsit unii care să ne înglobeze (pe noi, pe toţi cetăţenii aceste ţări) în datorii imense, dar tot la noi apelează ca să le plătească. Ne vor banii, din nou şi din nou şi din nou, dar nu ne lasă să îi facem. În loc să devină un ajutor statul român a deveni un agesor. Au apelat la o formă oficială de jaf, ascunzîndu-se în spatele unor legi scoase la repezeală şi de mîntuială, dar tot un jaf se numeşte.

Dobitocii ăia din guvern au uitat un lucru elementar al unei societăţi: legile alea sînt doar nişte convenţii pentru a permite conveţuirea unor grupuri (mai mici sau mai mari) de oameni. Daca cineva nu respectă aceste convenţii şi se foloseşte de ele pentru a lovi în cei din jurul lui (lor) duce, mai devreme sau mai tîrziu, la încetarea respectării lor de către majoritatea, iar legile îţi pierd sensul. Educaţia respectării legilor îşi are limitele ei, brutalitatea şi forţa sînt valabile doar o perioadă... ce mai rămîne în schimb? Am impresia că dacă mai trăim suficient (în România sau aiurea) vom vedea.