Aparent, unii duc lipsă de idei bune. Romtelecomul ne-a prezentat în acest an două reclame-serial: cea cu hoţul fără succes şi cea cu Tarzan. Probabil că unii văd umor în aşa ceva, dar mie îmi scapă umorul în aceste reclame. Şi am din plin aşa ceva, umor adică. Într-o ţară în care sistemele educaţiei şi cel al sănătăţii sînt la pămînt iar numărul de analfabeţi creşte constant, unii se gîndesc să-i găsească omului junglei femeia pe care a pierdut-o. Spre deosebire însă de personajul lui Edgar Rice Borroughs, Tarzan de România nu e capabil de vorbire articulată, repetînd la nesfîrşit numele unei femei pe care, foarte probabil, nu o va avea niciodată. Nici măcar în vise, oricît ar saliva după ea pe tot ecranul.
Deşi unii români au mai multe în comun cu Tarzan decît am fi crezut pînă nu demult, cînd unul dintre compatrioţii noştri a fost filmat dansînd la volanul tirului undeva pe o autostrada din Belgia, omul-maimuţă prezentat de Romtelecom e prea prostovan pentru a fi integrat vreodată în civilizaţia actuală. Nu ştiu dacă cei care au creat reclamele au avut o sclipire de genialitate şi au prezentat consumatorul român aşa cum va deveni el în cîţiva ani sau doar au vrut să se laude că oferta lor este atît de extraordinară încît orice prost o poate folosi... însă mie seria mi se pare foarte slăbuţă. Ştiu că pe internet poţi găsi multe, ştiu că la tembelizor poţi urmări destule emisiuni şi filme (nu toate bune, de aia nici nu prea îl urmăresc), dar vreau măcar o urmă de inteligenţă în ceea ce urmăresc. Nu mă aştept ca toate emisiunile să debordeze de inteligenţă şi umor, dar vreau să fie măcar interesante.
E ironic: avem o mulţime de posturi tv, o cantitate imensă de oferte, dar nu mai avem ce urmări. Standardul majorităţii televiziunilor româneşti este prea scăzut pentru a fi dorite de oamenii cu inteligenţă, iar asta se vede în reclame. Televizorul a schimbat civilizaţia umană, dar sînt unele momente în care îmi vine să spun „adio” erei sale.
Editura Litera - carti online
Mitsubishi
