Citind despre controversele legate de etimologia denumirii Bihor (aici), mi-am adus aminte de o discuţie mai veche pe care am avut-o cu nişte prieteni despre originea cuvîntului Oradea. Prima atestare a denumirii (acum) oficiale a oraşului a fost făcută de cronicarul Miron Costin în Letopiseţul Ţării Moldovei, în anul 1658, cu puţin înainte de asediul turcesc asupra cetăţii care a dus în 1660 la cucerirea acesteia. Forma menţionată atunci este Oradia.
O parte dintre prietenii cu care discutam, în principal cei de origine maghiară, spunea că Oradea provine de la Cetarea Mare (denumirea maghiară a oraşului este chiar şi acum Nagyvarad). O variantă a explicaţiei lor se găseşte şi pe wikipedia (aici): Oradea şi Orade (în graiul bihorean) sunt variantele de rostire pe româneşte a toponimului maghiar Várad (mai târziu Nagyvárad „Oradea Mare”). Várad este, împreună cu várda, o derivare şi totodată variantă a cuvântului (indoeuropean, înrudit cu germanul wehr-) vár (cetate, fortăreaţă), prin sufixarea cu sufixele circumstanţiale de loc (foarte productive la generarea toponimelor maghiare) -ad şi -da. (Város „oraş” este de asemeni derivat din vár prin sufixarea cu -oş.) Denumirile Várad, Várda, Varadia, însemnând pur şi simplu „cetate, cetăţuie” sau echivalând cu toponimul românesc „Cetăţeni”, există în alte câteva ţinuturi ale fostului regat Ungaria. De obicei, acest tip de toponime au primit echivalentul german Wardein (excepţie notorie fiind Varaşdinul: Warasdin/Waraschdin, astăzi în Croaţia).
O altă variantă adusă în discuţie a fost cea a originii turceşti a denumirii oraşului, doar turcii au stat prin această zonă o perioadă destul de lungă - Oradea devenind chiar paşalîc turcesc. Nu mai reţin argumentele oferite de ei (discuţia a avut loc acum vreo doi ani), dar, căutînd mai multe informaţii despre această variantă am găsit următoarea explicaţie aici:
Pasionat de istoria orasului in care s-a nascut si colectionar de fotografii si ilustrate vechi, Doru Sicoe a gasit, intr-o documentare pe care o facea pe internet despre Michael Schumacher si un sofer turc, mai multe cuvinte turcesti care semanau foarte mult cu numele de acum, Oradea.
L-au frapat trei cuvinte intalnite mai des pe site-urile turce: orad, orada si oraya. Conform dictionarelor studiate, toate cele trei cuvinte indica o pozitionare, o tinta, o directie de inaintare: "orad" - "in fata gurii" (destul de rar in dictionare, des in paginile de Internet turcesti), "orada" - "acolo", "in acel loc", "oraya" - sinonim cu orada sau varianta "de-a lungul".
"Orad" seamana foarte mult cu "Varad", denumirea ungureasca originala. Dupa expeditia turco-tataro-moldo-valaha din 1658, soldatii turci i-au auzit pe localnici ca rostesc "Varad" si au preluat sunetul ca familiarul "orad", prin ceea ce numim "etimologie populara". Numele unguresc Varad impreuna cu "orad", "orada" si "oraya" a dat forma "Oradia", patrunsa apoi si in limba romana ca urmare a cooperarii romano-turce din acea perioada, trupele auxiliare moldo-valahe insotind pe turci cel putin in expeditia din 1658.
O a treia variantă, preferata mea, are legătură cu originea denumirii Aradului: se ştie că Aradua, denumirea dacică a Aradului, era marea cetate a aurului - sau poarta mare a aurului în altă versiune, cea mai importantă oprire la ieşirea aurului din Dacia în perioada ocupaţiei romane cînd aceştia au exploatat la greu zăcămintele din Ardeal. Notele studiului lingvistic despre Ardeal al lui Ion Pachia Tatomirescu de aici spun că:
De la acest radical se relevă, însă ca „davă / cetate a aurului“ de pe Crişul Repede, Oradava > Oradaua > Oradea, dar şi în toponime „mai puţin aurifere“:Oratia-Buzău, Ortoaia-Suceava, Orodel-Argeş, Orodel-Dolj etc.
referindu-se la radicalul comun al Oradei şi Aradului.
Nu vreau să intru în detalii istorice şi lingvistice, mai ales că îmi lipsesc mai mult de o grămadă, dar nu pot să nu remarc că ocupaţia romană nu a cuprins şi teritoriile din jurul Oradei, zona aceasta era pe vremuri o mlaştină, iar izvoarele termale care împînzesc au oferit vreme de milenii un climat ceva mai blînd, mai suportabil (din punct de vedere strict local) locuitorilor. În plus, munţii din apropiere abundă de bogăţii subterane: cupru, aur, argint, bauxită, minereuri polimetalice, argila refractară, marmură, calcare policrome, granodiorite, gresii cuarţoase, zăcăminte de lignit, nisipuri bituminoase, hidrocarburi şi chiar uraniu.
Editura Litera - carti online
Mitsubishi
