Ieri după masă am dat o fugă pînă în Timişoara, pe la un antrenament de kendo. Drumul pînă acolo n-a fost unul obişnuit, deşi în ultimii ani l-am făcut destul de des. Nu foarte constant în ultimul an, dar în timp s-au adunat. Ce mi-a atras atenţia cel mai mult au fost semafoarele între Oradea şi Timişoara. La un moment dat le-am pierdut şirul şi n-am mai stat să le număr, dar numai între Oradea şi Salonta sînt 7 bucăţi. Cred că din Salonta spre Arad sînt cel puţin tot atît.
Se spune că după ploaie ies ciupercile, şi nu-s deloc puţine. Oare ce a trebuit să se întîmple, cît de groaznică vijelie i-o fi apucat pe cei de la drumuri de au început să facă gropi, să repare podeţe, să lărgească drumuri naţionale tocmai pe secţiunea asta. Ca să nu spun că nici nu sînt bine sincronizate: în apropiere de Chişinău Criş, în direcţia Oradei, sînt două semafoare la distanţă de aproximativ 1 km unul de celălalt. Ieri am scăpat de primul (după ce am aşteptat vreo doua minute) doar pentru a ajunge la al doilea şi am mai sta un pic să treacă pe verde şi să pornesc mai departe. Dacă n-am pierdut aproape jumătate de oră doar cu ele n-am pierdut nici un minut.
De starea drumurilor naţionale, cel puţin pe secţiunea asta, mai trebuie să pomenesc? Între Arad şi Timişoara calitatea lor este bună în cea mai mare parte, dar între Oradea şi Arad e plin de gropi de denivelări. Există mici sectoare cu drum bun, neted, dar şi acolo au dat-o în bară drumarii noştri. În primul rînd că sînt prea scurte. În al doilea rînd, acum cîţiva ani s-a făcut un fel de centură în apropierea unui sat de pe drum (pe moment în scapă numele), era una dintre puţinele porţiuni drepte şi bune unde puteai prinde puţină viteză ca să recuperezi timpul pierdut. Acum porţiunea aia a fost lărgită şi înălţată... dar numai pe bucăţi. Practic, acolo sînt nişte diferenţe de nivel destul importante şi dacă nu eşti atent te zguduie destul de bine. Nu e nevoie să ai viteză pentru a zbura un pic, dar dacă se întîmplă să ai simţi cum ţi se desface maşina sub cur.
Şi pentru astea toate plătim rovignetă... fie ea şi electronică. Dacă tot am pomenit de ea, trebuie să menţionez că luni am fost să-mi iau una. Şi da, sînt primul care susţin că am fost fraier.
Editura Litera - carti online
Mitsubishi
