"Cu capãtul arcurilor, trecînd,
rãzboinicii
mîngîie roua..."

Yosa Buson (1715-1783)

Ideea acestei însemnări mi-a venit după ce am citit însemnarea lui Zoso aici şi o parte a comentariilor. Este o ipostază interesantă a relaţiei dintre inteligenţă şi prostie, a incapacităţii de comunicare dintre cele două niveluri sociale.

Aş putea da o mulţime de exemple de proşti si proştia lor, am întîlnit şi am interacţionat cu suficiente persoane ca să scot un volum întreg de exemple... însă nu cred că e momentul şi locul potrivit pentru asta. Cu siguranţă că o voi face în viitor, pe măsură ce mă voi lovi (probabil din nou şi din nou de aceleaşi persoane sau ipostaze), dar nu acum.

Ceea ce vreau să subliniez este că oamenii nu se nasc proşti, au devenit aşa în urma educaţiei (sau mai precis, a lipsei de educaţie). Este foarte valabilă expresia care spune că educaţia îi strică pe oameni, am şi observat-o în destule ocazii.

Ce am mai observat, de foarte multe ori, este faptul că simţul umorului este invers proporţional cu prostia. Adică cu cit esti mai prost cu atît te amuză mai puţine chestii, cu atît vei reacţiona mai violent în situaţii în care ar trebui să răspunzi cu un rîs sănătos sau cu o ironie fină. Aţi văzut vreodată vreun animal rîzînd?  Eu nu, indiferent de numărul de picioare. În schimb sînt unele persoane care fac haz  cam de orice...inclusiv despre ei înşişi pe toate planurile posibile  iar asta spune multe. Dacă ar fi sa fac o delimitare între proşti şi deştepţi, pe primul loc aş pune umorul şi de-abia după aia inteligenţa. Inteligenţa nu prea ai cum să o schimbi, vine de la natură (ca şi talentul, avem fiecare segmentul nostru de acţiune bine definit), dar modul de a percepe lumea din jur (şi de a reactiona la ea) depinde în întregime de tine (ca persoană).

Iar ca să închei: da, oamenii proşti sînt puternici. Sînt puternici doar în măsura în care oamenii inteligenţi îi lasă să se manifeste în voie.