"Cu capãtul arcurilor, trecînd,
rãzboinicii
mîngîie roua..."

Yosa Buson (1715-1783)

Campania electorală pentru alegerea preşedintelui s-a terminat azi dimineaţă la ora 7, dar pe unii i-a apucat disperarea lipirii de afişe electorale în orice locuri posibile, sperînd o ultimă urmă de atenţie şi de voturi. De ce disperare? Pentru că nu se îngraşă porcul în ajun (sau în ultima noapte de campanie). Singura altă posibilă soluţie este o nesimţire cruntă şi o încercare de a mai smulge cîteva voturi de la nehotărîţi. Sau chiar o combinaţie de cele două.

De ce am scris toate aceste? Pentru că azi am avut nevoie de maşină şi m-am dus să o scot din garaj. Pe uşa garajului mă aştepta un afiş electoral, bine lipit cu aracet, afiş care nu exista acolo cu o zi înainte. Mi s-a spus de către vecini că au fost puse (mai erau cîteva afişe lipite pe garaje învecinate, pe geamurile de la parterul blocului vecin şi, sînt sigur, într-o mulţime de alte locuri) în jurul orei 1 dimineaţa. Un vecin i-a reperat pe cei care au lipit afişele, atras de zgomot. Crezuse că erau hoţi de maşini, şi între noi fie vorba aş fi preferat hoţii decît lipitorii de afişe. Măcar hoţii ăia se limitează la cîteva maşini... politicienii români ţi-ar fura şi sufletul dacă ar putea.

A durat cîteva minute bune pînă să dezlipesc gunoiul de pe uşă... Da, gunoi. Nu am un cuvînt mai bun de zis pentru moaca lui Mircea Geoană, Vanghelie şi a celorlalţi de la PSD. Am consumat jumătate de încărcătură de brichetă ca ard ce se putea arde (a fost atît de bine lipit încît n-am putut dezlipi tot, iar dizolvat n-am avut la dispoziţie). Nu fumez, dar uneori e foarte util un foc. Unul dintre vecini m-a văzut şi mi-a spus că ăia ar trebui să fie arşi, şi la propriu şi la figurat. L-am aprobat din toată inima. Nu am de gînd să îi votez mîine (pe Geoană ca reprezentant al PSD), iar după faza de azi nu am de gînd să îi mai votez în veci. Adică niciodată şi nici măcar atunci.