"Cu capãtul arcurilor, trecînd,
rãzboinicii
mîngîie roua..."

Yosa Buson (1715-1783)

Nu ştiu cît de mulţi cunosc asta, dar anul trecut am făcut o pagină web pentru cineva care se ocupă de vînzarea de apartamente, case şi terenuri în Ungaria. Majoritatea sînt aproape de graniţă, la numai cîţiva kilometri de Oradea, dar au şi imobile în zona Debrecen sau chiar în Budapesta. Preţurile au fost întotdeauna bune (adică de cînd au pornit), cu mult sub valoarea celor din România, chiar şi înainte de a lovi criza imobiliară.

Ei bine, zilele trecute discutam cu un prieten despre diverse şi am ajuns să dezbatem şi cumpărarea unei case în condiţiile economice şi politice actuale. Situaţia nu este roză nicăieri, în ciuda încercărilor de a reporni acest aspect al "economiei" româneşti. I-am spus despre pagină şi s-a plîns că, deşi preţurile sînt bune, este prea departe. El locuieşte în Bucureşti şi nu are nici un chef să străbată toată ţara doar pentru a se retrage undeva la sfîrşit de săptămînă sau a evada pentru cîteva zile. Nu că n-ar putea, dar nu doreşte. Ar fi preferat să meargă în Bulgaria pentru aşa ceva, adică mult mai aproape. Pentru el însemna mai puţină bătaie de cap pentru condiţii asemănătoare (sau cel puţin aşa am înţeles).

Se poate trage concluzia că aceia care vor să îşi cumpere o a doua casă (în completarea unei case sau a unui apartament în oraş) vor să o aibă la îndemînă, ceea ce este perfect normal. În general oamenii sînt comozi, nu le place să călătorească prea mult pentru a ajunge acasă sau de acasă la muncă, mai ales că au posibilitatea de a se stabili la hotel sau pensiune dacă vor să viziteze locuri mai îndepărtate. Iar cu drumurile noastre de o calitate "excepţională", dacă oamenii ar putea să lucreze de acasă, (foarte probabil) ar prefera să facă asta.