Spune-mi ce fel de copil ai fost ca să-ți spun ce fel de persoană ești.

Nu, chestia asta nu funcționează întotdeauna, dar oferă suficiente informații pentru a avea dreptate de un număr semnificativ de ori: mulți dintre copiii cuminți devin oameni obedienți, mediocri, care nu ies cu nimic în evidență în cea mai mare parte a vieților lor.

Nu e nevoie să ajungi într-o zonă de război pentru a suferi de sindrom post traumatic, orice experiență traumatizantă (accident, atac, catastrofă naturală precum cutremurele recente din Italia) poate produce așa ceva. Iar simptomele pot fi trecute cu vederea o perioadă de timp, chiar dacă efectele deja există și încep să se facă simțite - este genul de efecte care pot reduce la tăcere sau paraliza victimele.

Însă soluții există pentru a reduce sau chiar vindeca rănile nevăzute ale traumelor psihice: totul ține de exprimarea lor, de punerea într-o formă pe care o poți împărtăși altora. Pe unii îi ajută să vorbească despre ele, alții se exprimă mai bine prin artă (scris, pictură, etc). Terapistul prin artă Melissa Walker descrie modul în care producerea de măști le permite suferinzilor să dezvăluie ce-i bîntuie și să elimine efectele traumelor.

Sau, cu alte cuvinte, cum să te descurci cînd trebuie să obții ceva imposibil de obținut cu ceea ce ai deja la dispoziție.

Diferența este sesizabilă: dacă nu-ți place să socializezi cu alții și eviți acest lucru de cîte ori ai ocazia ești asocial, iar dacă abuzezi de cei din jurul tău ești antisocial.

Ia spune, poți să dai exemple de indivizi aparținînd celor două categorii? Pe asociali nu îi vedea prea des pe la televizor, dar antisocialii sînt destul de activi pe sticlă și pe internet și ar trebui să fie ușor de recunoscut.

Pînă acum n-am întlnit decît două persoane care erau cît se poate de sigure pe ele că erau ținta unor conspirații menite să le urmărească fiecare mișcare sau chiar să le facă rău (Liviu Dragnea ar fi al treilea, dar încă nu l-am cunoscut personal), au fost singurii adepți ai conspirațiilor care o luaseră razna destul de mult. Coaliția pentru familie, gigeii care-s împotriva vaccinării și cei care cred că Pămîntul e plat sînt mult mai moderați decît primii doi și destul de inofensivil (atîta vreme cît nu le contrazici vehement perspectiva, cu sau fără dovezile de rigoare, și nu îți transmit vreun virus pentru care ai protecție insuficientă).

Din toată vorbăraia aia un singur lucru este cu adevărat important: poți să fii cel mai mare dușman al tău sau poți fi cel mai bun prieten. Restul nu e chiar complet neimportant, de umplutură pentru face înregistrarea ceva mai lungă, dar poate fi redus la concluzia din prima frază. Poți să ajungi să te cunoști, să accepți ce nu poți să modifici și să dezvolți ce poate fi mai bun, sau poți să te minți în continuare că ești perfect sau că nu ești bun de nimic și să-i minți și pe cei din jur.

Nu toate cultele sînt religioase (deși probabil sînt cele mai des întîlnite), dar au suficiente lucruri în comun pentru a fi încadrate în aceeași categorie de activități. Nu ești sigur care-s alea? Janja Lalich în explică destul de bine asta în animația creată de Globizco.

Doar 200 de ori verificatul dispozitivului mobil zilnic? Cred că e ceva mai mult. De vreo două sau trei ori. Pentru simplul motiv că-s prea multe lucruri interesante pe internet (ce înțelegi prin ”interesant” este foarte obiectiv) ca să le lași neobservate. Iar cînd propria viață este absolut neinteresantă apare dependența. Nu neaparat de internet, ci de accesul la informații și la oamenii din jur.

Unii spun că tehnologia este aici să ne servească, nu pentru ca noi să-i devenim sclavi. Dar asta e discutabil - depinde de educație și personalitate: unii-s făcuți să dezvolte mai departe tehnologia, alții-s făcuți să-i devină sclavi.

Un studiu a scos la iveală că cei mai prost pregătiți studenți sînt cei mai siguri de eficiența lor și de rezultatele pe care le pot produce. Motivul este simplu: priceperea care le lipsește este exact același proces necesar pentru recunoașterea propriei incompetențe. Proștii / incompoetenții sînt de multe ori binecuvîntați cu o încredere imensă în sine (fără a avea însă un corespondent real) oferită de ceva ce li se pare că știu foarte bine. Asta e cunoscut ca efectul Dunning - Kruger.

Cea mai mare parte a comunicării dintre oameni este non-verbală - corpul tău le spune celorlalți despre tine mai multe lucruri decît ai vrea să arate. Însă lucrurile nu se opresc la asta: reacțiile fiziologice nu doar influențează modul în care te percep cei din jur, schimbă și modul în care te vezi pe tine însuți.

Psihologul social Amy Cuddy arată cum poziţiile corporale specifice puterii (adică a sta într-o postură care insuflă siguranţă în sine, chiar şi atunci cînd nu ești sigur pe tine) pot influenţa nivelurile de testosteron şi de cortizol din creier. Asta înseamnă un impact (uneori major) asupra şanselor tale de succes.

Psihopați sînt cam peste tot, nu există limitări geografice, religioase sau sexuale cînd vine vorba de așa ceva. Chiar și tu s-ar putea să fii, dar nu ești tocmai sigur de asta. Dacă testarea oamenilor și oprirea dezvoltării psihopaților s-ar face pe scară largă istoria omenirii (și clasa politică în general) ar fi fost foarte diferită de ceea ce cunoaștem.

Băiatul are dreptate: e greu să cîștigi o ceartă (și, implici, să-ți convingi interlocutorul că ai dreptate). Pentru simplul motiv că în timpul unei certe partea rațională a creierului pur și simplu nu funcționează - e carne moartă ce-ți zace în cutia craniană așteptînd o bormașină s-o elibereze de acolo. Bine, bine, în filmulețul alăturat se folosesc alte cuvinte, dar ideea e aceeași.

Toți îi cunoaștem, nu? Am interacționat cu ei măcar o dată (și, eventual, am mai citit / auzit / aflat despre genul ăsta de indivizi de la cei din jur). Nu e neaparat nevoie să fie invidioși (pentru că ăsta e cel mai aproapiat termen în română) de la bun început, doar pentru că nu-i plac ochii sau comportamentul tău, chiar și prietenii cei mai buni pot avea divergențe de-a lungul timpului (ceva care să-i trimită pe drumuri complet diferite).

De cele mai multe ori ignoratul este o armă eficientă, dar uneori nu este suficient, iar o reacție specifică este necesară. Dacă sugestiile din imaginile alăturate nu au efect, iar personajul respectiv nu este descurajat să facă lucruri stupide, în afara limitelor pe care le accepți, cearta (însoțită sau nu de blocatul accesului la conturile tale de pe rețelele sociale) este la rîndul ei eficientă. Important e să-i distrugi imaginea falsă de superioritate pe care o afișează cînd interacționează cu tine - restul se rezolvă de la sine.

Personalitatea pe care o ai influențează modul în care percepi durerea și cum reacționezi la ea.

Te simți motivat în ceea ce faci? Cum îți petreci timpul la slujbă sau lucrînd la proiectele în care ești implicat? Poți transmite avîntul ăsta (dacă îl ai) și celor din jurul tău?

Zilele trecute am fost nevoit să renunț la un client pe motiv că timpul investit în firma respectivă (Total Bet Transilvania SRL) s-a transformat într-o pierdere imensă de vreme, iar dialogul cu Vese Bogdan Dumitru era la fel de productiv ca un scuipat în mijlocul unei tornade. Nu-ți recomand să îi eviți, dar dacă ai de gînd să comunici în viitor cu cei de acolo ar fi bine să ai multă răbdare și să nu-i lași să devieze prea mult de la subiect, asigură-te că-ți oferă informații complete înainte de a face ceva, orice, pentru ei, ține-te de capul lor pînă fac ceea ce ți-au promis.

Nu ai cum să fii fericit tot timpul. Nu ai cum să menții o atitudine pozitivă în fiecare zi a vieții: dacă nu e vrea urîtă atunci e șeful cu toane ori nebunul de pe internet care-ți spune tîmpenii și-ți strică toată ziua. Iar lista poate continua cu o mulțime de exemple. Poți menține o atitudine pozitivă generală, dar nu tot timpul: mai devreme sau mai tîrziu un eveniment sau o persoană te va scoate din ea ”și-ți va strica zenul” (deși zen e folosit foarte aiurea în expresia respectivă, am auzit-o de cîteva ori în ultimul timp). Doar de tine depinde cît de repede îți revii la normal (și, mai ales, cum), dar de obicei starea asta e temporară.

Tocmai de aceea (și încă dintr-un motiv pe care-l voi detalia imediat) ce spune psihologul Susan David: îndemnul de a căuta tot timpul fericirea și de a avea mereu o atitudine pozitivă nu prea are sens. Ba mai mult: s-ar putea să aibă efecte contrare.

Țara asta e plină de nostalgici: unora le este dor de monarhie, altora le este dor de vremurile în care biserica avea ceva mai multă putere, ori de perioada în care Transilvania făcea parte din imperiul austro-ungar. Iar lista poate continua cu o sumedenie de exemple (chiar, ce te face pe tine nostalgic?).

Cea mai mare parte dintre nostalgici sînt inofensivi, alții devin de-a dreptul toxici - mai ales atunci cînd îi implică pe cei influențabili și ușor de manipulat. În ultima perioadă cel mai bun exemplu de chestie toxică este coaliția pentru familie, locul în care retarzii religioși au impresia că pot face o schimbare constituțională dacă fac scandal și, uneori, le bagă pumnul în gură (la figurat vorbind, evident) celor cu alte perspective. E un caz extrem, o formă de opoziție din partea celor care nu acceptă că lumea se schimbă în jurul lor.

Pisica asta te va ajuta să îți dai seama ce ești: introvertit sau extrovertit. Fă testul și lasă un comentariu pentru a afla și noi de care parte a baricadei te afli.

I-auzi, mă, dacă visezi că te plimbi pe strada plină cu oameni și ești gol pușcă înseamnă că vrei să ascunzi ceva despre tine (presupunînd că te simți inconfortabil în loc să te bucuri de razele soarelui și privirile oamenilor pe toată suprafața pielii - bine, bine, aproape toată suprafața pielii, pentru că în unele locuri nici măcar razele soarelui nu ajung).

Cel puțin conform interpretării oferite de psihologul și expertul în vise Ian Wallace. Sfatul lui este să te simți bine în propria piele (chiar și mai ales atunci cînd doar aia ai la dispoziție) și să-ți dezvălui trăsăturile psihice ascunse în loc să-ți fie frică de gura lumii. Un sfat bun, chiar dacă multora le este greu să-l pună în practică.

După repriza a doua din cearta cu o nebună de pe internet (prima rundă a fost acum vreo săptămînă, a doua ceva mai devreme azi) am rămas un pic gînduri: cît de bine este să-ți construiești faima insultîndu-i pe cei diferiți de tine (adică cu o altă părere) și cît de constructiv este acest lucru de-a lungul timpului?

Da, e adevărat, îs mulți tîmpiți care pur și simplu nu înțeleg cu vorba bună (iar insultele sînt probabil singura cale de acces la ei), dar există o limită în folosirea acestor insulte. Folosite fără discerămînt sînt mult mai distructive pentru propria persoană și nu fac decît să semnaleze anumite probleme psihologice. N-am de gînd să folosesc nume și exemple (deși am), pentru că sînt de sigur că vor mai exista interacțiuni cu nebuna respectivă, mult mai spumoase (nu doar urlete cu spume la gură, ci și mai interesante de scris după aceea), dar am de gînd să ofer ceva la fel de bun: cîteva cuvinte despre insecuritate și cum să-ți recapeți stima de sine.

Unora s-ar putea să le fie de ajutor, alții au nevoie de ajutor de profil pentru a-și rezolva problemele.

User Rating: / 1
PoorBest  
Psihologie - Dan-Marius Sabău: 5.0 out of 5 based on 1 reviews.


JEmbedAll, the best Joomla native extension

Cumpără și descarcă JEmbedAll, cea mai bună extensie nativă Joomla pentru dezvoltarea site-ului tău!

Cutia cu surprize

Vinde și cumpără produse realizate manual (handmade) prin intermediul site-ului Cutia cu surprize.

kanji kendo

Vino și practică kendo la CS Ronin-Do Oradea

servicii în tehnologia informații

Oferim servicii de consultanță în IT, dezvoltare de site-uri și aplicații online.

web design consultanță software applicații

Dezvolt aplicații și realizez pagini web, așa că ai ajuns la locul potrivit dacă cauți pe cineva în domeniu IT, dezvolt extensii Joomla! și ofer consultață pe marginea activităților tale pentru eficientizarea acestora și implementarea sau dezvoltarea ulterioară a unor sisteme informatice care să-ți transforme afacerea într-o mașinărie bine unsă. Pentru informații suplimentare poți să mă contactezi.